marți, 26 octombrie 2010

Amintiri despre viitor

Sau deja-vu.
Recunosc ca ma sperie destul de multe chestii pe lumea asta, dar senzatia de deja-vu e cel mai groaznic sentiment pentru mine. E un fenomen destul de comun, aproximativ 70% din populatie recunoscand ca au avut cel putin o data in viata o asemenea experienta.

Ce este deja-vu? termenul provine din limbra franceza si inseamna "deja vazut". Senzatia de deja-vu presupune sentimentul ca un loc, un chip, o conversatie este familiara, cu toate ca nu a mai avut loc niciodata. Cu alte cuvinte, ni se pare ca am mai vazut o persoana pe care o cunoastem prima data, ca am mai intrat intr-o cafenea dintr-un oras pe care il vizitam prima data, ca am mai avut o conversatie care nu s-a mai intamplat si asa mai departe. Exemplele sunt numeroase, iar senzatia poate fi declansata de gusturi, mirosuri, obiecte, cuvinte sau orice combinatie de stimuli.
Avand in vedere ca fenomenul este de scurta durata [ in medie 10-30 secunde ] si nu prezinta simptome fizice, cercetatorii nu au putut inca descoperi care este cauza acestui misterios sentiment ca am mai trait totul inainte. Teorii exista, implicand explicatii logice cum ar fi atentia distributiva, sau mai putin logice, precum reincarnarea.

In fine.. eu sunt curioasa de ce sunt atat de inspaimantatoare chestiile astea. Majoritatea deja-vu-urilor pe care le am sunt fie vizuale, fie auditive, iar amandoua ma sperie ca naiba. Durata lor e variabila, pentru ca si realitatea depinde de diversi factori, gen substantele consumate [ nu ma intelegeti gresit, de cele mai multe ori le am cand sunt "treaza".. "substantele" doar le fac sa dureze mai mult. foarte mult. muuult prea mult ].

De departe cel mai groaznic e cand stiu replicile unei conversatii inainte sa aibe loc [ ma rog, in timp ce e in desfasurare simt ca stiu replica ce va urma, nu toata conversatia dinainte ]. Vorbind cu diversi prieteni, am aflat ca nu sunt singura care sunt speriata de aceste senzatii. De ce? Adica.. daca e sa gandim in perspectiva.. nu ne-am dorit dintotdeauna sa putem sa prezicem viitorul sau sa stim dinainte ce ni se va intampla? Oamenii recurg la citit in carti, in cafea, in globuri de cristal sau mai stiu eu ce alte rahaturi pentru a primi dinainte informatii despre viitor.. dar atunci cand avem un deja-vu nu ne trece prin cap "Vai ce tare a fost asta!", ci mai degraba Ce naiba a fost asta?". Daca stim o conversatie dinainte, de ce nu profitam ca sa dam peste nas unei persoane care stim dinainte ca va face o gluma proasta? Sau orice alt exemplu.

Poate gresesc eu ca generalizez, poate doar pe mine ma sperie in asa hal chestiile astea. As vrea sa mai stiu pareri sau experiente traite de altii...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu