Concurs Studentesc de Fotogenie

Un eveniment care a devenit deja traditie pentru Iris Photo Club ia startul din nou! Ajuns la editia a 14a, concursul studentesc de fotogenie are ca scop gasirea unor fete expresive, eleve sau studente, carora le place sa fie fotografiate si admirate.
Concursul se desfasoara in 3 etape. Pentru inceput, pretendentele vor participa la o perselectie, unde un juriu va alege finalistele pe baza a 1-2 fotografii tip portret. Norocoasele finaliste vor castiga o sedinta foto profesionala gratuita, in urma careia se vor alege cele mai reusite fotografii pentru a fi expuse. Concursul se finalizeaza printr-o expozitie, in cadrul careia juriul va premia castigatoarele. Pe langa locurile 1, 2 si 3, clubul Iris ofera un premiu de expresivitate, premiul TVR si premiul special Toni Vlad.

Inscrieri au loc in perioada 1 iunie-10 iulie, luni-vineri, intre orele 17-20 la Casa de Cultura a Studentilor, Bd Regele Carol I, nr.9, camera 106 (studio foto).

Informatii la telefon: 0723 357 507

Expozitie de Fotografie: Proiect 36

Proiectul 36 inseamna un negativ. Inseamna 36 de cadre, 36 de ocazii, 36 de optiuni. Inseamna sa te gandesti de doua ori inainte sa declansezi. Inseamna sa nu trisezi si, oarecum, inseamna sa vezi fotografia putin mai constient. - Alin Ciortea

Casa de Cultura a Studentilor Timisoara va invita, miercuri, 11 mai, ora 19, la vernisajul expozitiei PROIECT 36. Prezinta conf. dr. Stephan-Andreas Darida.


Expun:

George Bufan

Anca Cernoschi

Alin Ciortea

Andrada Damianovskaia

Florentiu Ilie

Victor Ionescu

Marius Parghel

Alex Vancu

Nu mai e...

Initial nu mi-a venit sa cred. Am crezut ca cineva face o gluma proasta si asteptam revenirea "Hai ca v-am fraierit!". Dar, din pacate, toti cei care speram la asta ramanem cu dezamagirea in suflet...
Bunul nostru prieten Marius, cunoscut mai degraba ca Hadar, nu mai este! Vestea a fost un soc pentru toti care l-au cunoscut vreodata. Fie ca il stiau de ani intregi, fie ca abia il cunoscusera, toti l-au descris pe acest om ca fiind mereu vesel, mereu cu zambetul pana la urechi, parand sa nu aiba nicio grija pe lume.
Nu putem sti ce a fost in sufletul lui, asa ca, in loc sa-l condamnam pentru gestul sau, e mai bine sa incercam sa ne amintim de el asa cum a fost mereu. Probabil multi ne vom uita dupa el in locurile in care il intalneam mereu, asteptand sa-l vedem intrand din nou pe usa...
Un om pe care multi l-au iubit s-a dus mult prea repede... Oriunde ai fi, odihneste-te in pace!

"Jertfa" - Eseu fotografic

E uimitor ce lucruri frumoase se pot realiza cu o idee, perseverenta, lumina buna si un aparat de fotografiat!
Ieri seara, la Casa de Cultura a Studentilor Timisoara, a avut loc vernisajul expozitiei de fotografie tip eseu a Andradei Damianovskaia. Purtand sugestiv titlul de "Jertfa", expozitia este una care va lasa privitorii pe ganduri, dorind sa patrunda mai adanc in tainele fotografiilor realizate cu atata maiestrie.
De fapt, aceasta este una din caracteristicile de baza ale fotografiei eseu. Imaginile expuse de Andrada, dincolo de frumusetea vizibila la prima privire, indeamna la meditatie. Am admirat initiativa ei de a nu dezvalui mesajul din spatele seriei, fiecare putand sa interpreteze fotografiile prin prisma propriei experiente si personalitati. Realizate alb-negru si prezentate intr-o ordine menita sa spuna o poveste, imaginile Andradei sunt incarcate de emotie, de o sensibilitate deosebita care este usor transmisa privitorului.
Membra a Iris Photo Club, Andrada Damianovskaia merita toata admiratia celor pasionati de frumos. O fata deosebita si o artista intr-adevar desavarsita, ea reuseste sa ne arate o alta versiune a fotografiei, diferita de ceea ce multi ar numi 'fotografie de duzina'. Seria "Jertfa" evoca sentimente puternice, ganduri uneori contradictorii si dorinta "de a o mai privi de doua ori dupa ce am privit-o de doua ori" [ vorbele intelepte care nu imi apartin ].


[ Pentru cei care au ratat vernisajul, fotografiile Andradei pot fi inca admirate la parterul Casei Studentilor Timisoara. ]

Facebook: o necesitate?

Modul in care folosim retelele de socializare s-a schimbat drastic pe parcursul anilor. De la hi5-ul care abunda in comentarii gen "Ciao, papusa. Imi lasi si mie un id de mess?", la MySpace-ul unde ne pierdeam ore intregi incercand sa ne facem un layout cat mai smecher si personalizat, am ajuns in final la Facebook. Foarte rar se intampla sa intalnim un utilizator de internet care sa nu foloseasca acest site. A avea profil pe Facebook a ajuns sa echivaleze cu a avea o identitate pe internet, iar dupa cum spunea melodia retardata care a ajuns imn, "Daca n-ai Facebook, nu existi".
Lasand pentru o clipa la o parte aspectul strict social al site-ului, gen comentat la poze, legat prietenii virtuale, tinut legatura cu amici din alte localitati/tari, apare problema promovarii de evenimente, fenomen care are loc din ce in ce mai des pe Facebook.

In urma unei discutii am ajuns sa ma intreb daca in ziua de astazi aceasta retea a devenit mai mult o necesitate si nu un moft. Vorbind despre un eveniment/concurs cu sora mea, neutilizatoare de Facebook, ea s-a plans de faptul ca evenimentul nu a fost promovat pe internet, multi dintre colegii ei negasind informatiile necesare. Automat, raspunsul meu a adus in discutie existenta unei pagini a evenimentului pe Facebook, unde se anunta regulamentul, programul de desfasurare si alte detalii. Dar, intr-adevar, cautand in afara acestui site, informatii nu se gasesc.

Este si cazul diverselor formatii, localuri sau organizatii care au renuntat la ideea unui site oficial in favoarea unei pagini de Facebook. Avantaje exista, mai ales in ceea ce priveste feedback-ul din partea publicului. Dar se ridica intrebarea: cei care nu utilizeaza aceasta retea sunt privati de informatie?
Sau, chiar mai mult... 'comunitatea' neutilizatorilor de Facebook a ajuns sa fie considerata minoritate?

Voi ce parere aveti? Este acest site o necesitate in prezent? In afara de Facebook, de unde aflati de diverse evenimente? Cum va promovati voi bloguri, site-uri personale, anunturi etc in afara Facebook-ului?

As aprecia cat mai multe pareri, atat din partea utilizatorilor, cat mai ales a neutilizatorilor de Facebook.

Invidia intre femei

Intotdeauna am evitat pe cat posibil sa am prietene de sex feminin si am preferat compania baietilor ca amici. Probabil alegerea mea de prieteni in loc de prietene a fost una inconstienta, dar pe zi ce trece mi se demonstreaza ca a fost una buna. Aici se exclud, bineinteles, acele foarte putine fete care inca imi sunt prietene adevarate; pe ele le iubesc. In schimb, pentru majoritatea populatiei feminine cu pretentii de amice: sunteti niste ipocrite. Probabil e ciudat ca o fata sa spuna asta, dar e curatul adevar.

O prietenie intre 2 fete/ femei se va termina mereu tragic. O femeie e capabila de manipulare, tradare, minciuna si iad psihologic la un nivel la care un barbat poate doar visa sa ajunga. Suntem niste fiinte afurisite care ne vom face mereu rau una alteia. De ce? De invidie!
Mi se pare mai mult decat josnic pentru o persoana sa barfeasca si sa invidieze fete cu care se pretinde a fi prietena, pentru simplul motiv ca ei nu i-au iesit socotelile asa bine ca celorlalte.

Aspectul este unul general, fara dubiu, iar uneori mi-e greu sa vorbesc abstract si nu vreau sa vorbesc concret pentru a nu rani pe nimeni sau pentru a nu ma cobori la nivelul lor. De data asta voi face o exceptie.

Domnisoara al carei nume nu il dau, nu crezi ca ar trebui sa iti revizuiesti putin comportamentul si sa ai grija pe cine barfesti si cu cine? Nu ti se pare exagerat sa arunci cuvinte jignitoare la adresa altora fara sa ai vreun argument? Comportarea ta dovedeste doar faptul ca esti o fiinta frustrata, rasfatata, care face totul doar de ochii lumii. Atat de mult iti pasa sa fii bagata in seama incat risti sa iti bati joc de niste persoane extraordinare, pe care nici nu le cunosti? Cine esti tu sa-ti permiti sa comentezi de prietenii altora doar pentru ca tu esti incapabila sa-ti gasesti unul?
Daca am avut vreodata o urma de respect pentru tine, sau pentru orice alta persoana ipocrita care face ceea ce faci tu, fii sigura ca nici urma aceea nu mai exista. De astazi inainte poti sa ma ignori atat pe mine, cat si pe ingerul de om pe care ti-ai permis sa-l numesti 'prost', pentru ca nu imi esti si nu imi vei mai fi vreodata prietena!

Deci da... prietenia cu un tip e mult mai sincera si mult mai simpla, iar posibilitatea unui scenariu in genul celui prezentat mai sus e aproape inexistenta.

Noi inceputuri

"Inceputul unui nou capitol inseamna sfarsitul altuia."

Acesta e citatul care imi alerga prin minte de dimineata... Si adancindu-ma in ganduri, am ajuns sa imi pun intrebari. Daca o perioada s-a sfarsit, inseamna ca poate asa ar fi trebuit sa fie? Si cat de greu e sa treci peste un sfarsit dureros pentru a intoarce pagina si a incepe un nou capitol? De cele mai multe ori primul pas e cel mai greu. Dar ce urmeaza dupa primul pas?

Nu sunt o mare fana a schimbarii si nu am fost niciodata. Nu am rabdare si sunt egoista. Sunt insistenta, instabila, paranoica si nesigura. Nu comunic bine cu oamenii noi. Toate acestea sunt motive pentru care primul pas e mereu unul dificil. Iar pasii care urmeaza... Cine stie? Poate daca ai persoana potrivita langa tine, drumul devine mai usor.
Acum am facut primul pas. Un pas spre schimbare, spre uitare... Sa fiu atat de optimista incat sa spun ca e un pas spre fericire? Mi-as dori sa fie.

... Si mi-as dori sa umplu aceasta noua pagina cu zambete, saruturi, imbratisari si priviri ale ochilor tai blanzi.
Si mi-as dori sa fii in viata mea.

Dar astazi e doar primul pas. Astazi plang cu nostalgie pentru un sfarsit si zambesc fericita, spunand 'Buna!' unui nou inceput.