Cica traim intr-o era in care nimic nu mai e tabu, rufele murdare se spala in public si orice pitzifufa care arata putin mai multa piele sau se cupleaza cu vreo "vedeta" devine instant celebritate autohtona. S-ar presupune ca oamenii s-au mai deschis la minte [ sau nu? ] fata de acum 10 ani.. Dar sunt anumite lucruri care inca sunt privite cu ochi rai, desi nu ar trebui. Ma refer aici in special la problema modificarilor corporale.
De ce e acceptabil ca pisi sa-si mareasca balcoanele, sa-si injecteze botox in botic sau sa-si traga de pielea de pe mutra ca sa scape de riduri, dar un piercing sau un tatuaj te face sa fii privit dezaprobator de lumea de pe strada? La fel ca cele mentionate anterior, e o modificare care poate pe unii ii caracterizeaza, ii distinge de altii sau le exprima personalitatea. Cum se face ca posesorii unor astfel de "accesori" sunt inca vazuti drept oi negre, exemple negative si oameni de care trebuie sa iti feresti copii? Vorbesc din punctul de vedere al cuiva care isi poarta cu mandrie tatuajele si bucatile de metal!
Multi vor aduce argumentul naturaletii. Cum ca asa am fost lasati de natura si ne batem joc de corpul nostru daca ne mazgalim sau gaurim. Dar, dupa cum spunea Loretta pe feisbuc, daca ne-am nascut cu o "interfata" care poate fi modificata astfel incat sa ne simtim mai bine in pielea noastra, de ce sa nu o facem? Ah.. si apropo de naturalete.. daca pisi nu s-ar epila timp de o luna, ati considera ca e naturala sau ca e neingrijita si nu se respecta? [ adresare directa catre populatia masculina ].. Si ma intreb cati dintre barbati s-ar supara si nu ar profita de noile jucarii daca pisi si-ar pune silicoane. Dar un piercing sau un tatuaj? Doamne fereste!
Tatuajele, daca sunt facute cum trebuie [ !!! ], sunt o arta. Singura smecherie e ca trebuie gandite inainte, pentru ca sunt un accesoriu permanent si e pacat sa regreti ca o data la betie ti-ai scrijelit numele unui pulamfric sau orice fail de genul asta. Un tatuaj bine gandit, bine realizat si cu o semnificatie speciala pentru purtator poate fi chiar terapeutic, marcand o perioada din viata individului, sfarsitul unei etape sau o amintire draga. [ sigur ati vazut macar un episod din Miami Ink ]
Cat despre piercinguri.. meh.. sunt un accesoriu si atat.
De ce atata tam-tam pentru chestiile astea intr-o societate care accepta rahaturi mult mai mari? Daca mi-am bagat o bucata de metal in piele sau daca mi-am scrijelit-o [ artistic ] cu un tatuaj nu inseamna ca mi-a scazut IQ-ul, ca m-am alaturat unei bande de hoti, ca ma droghez sau ca sunt satanista. Pur si simplu ma caracterizeaza, imi plac si le port cu placere. Nu ma refer strict la mine, ci la oricine a fost vreodata judecat pentru asa ceva si probabil a gandit aceeasi chestie.
Iesim din tipar. Ne etalam personalitatea altfel decat prin a ne purta sanii la vedere si boticul incordat. Nu suntem stereotipici. Ne judecati pentru ca suntem diferiti? Noi va compatimim pentru ca sunteti toti la fel! Hai sictir!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu